Capitolul 7

Desăvârşirea Răscumpărării

A doua venire a lui Isus

Această carte despre răscumpărare a început cu relatarea Genezei despre crearea lui Adam şi Eva şi căderea omului. Apoi am văzut modul în care Dumnezeu a răscumpărat omul din consecinţele căderii lui. Am privit la chemarea lui Avraam şi a lui Israel şi ne-am minunat de viaţa, moartea şi învierea lui Isus Hristos. Apoi ne-am oprit la interpretarea dată de apostoli răscumpărării aduse de Isus. Totuşi, firul răscumpărării nu se opreşte la primul secol. El continuă şi după aceea.

După învierea Lui, Isus a rămas cu ucenicii patruzeci de zile, înfăţişându-Se ,,viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1:3).

După această perioadă de patruzeci de zile, Isus S-a întors la Tatăl Său în ceruri. Chiar înainte de înălţare, Isus Şi-a însărcinat ucenicii Lui să mărturisească

În Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului. După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor alb L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: ,,Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care s-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer. Faptele Apostolilor 1:8-11

Acest mesaj ,,Acest Isus va veni în acelaşi fel (Fapte 1:11) a fost proclamat în mod repetat de ucenicii lui. Întoarcerea pe pământ a lui Isus Hristos se află în centrul mesajului Noului Testament. Acest adevăr nu a fost inventat de apostoli ci le-a fost dat de către Isus.

Isus le-a spus ucenicilor Lui despre a doua Lui venire, atunci când le-a zis că El va pleca la Tatăl ca să le pregătească un loc împreună cu El. ,,În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi (Ioan 14:2, 3). Mai târziu, El le-a spus: ,,Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Aţi auzit că v-am spus: ,,Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi (v. 27, 28).

Ucenicii au prins repede înţelesul acestei promisiuni. În ultima zi a Domnului Isus în Ierusalim, ei L-au întrebat mai multe despre această a doua venire: ,,Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia? (Matei 24:3; Marcu 13:4; Luca 21:7). Ca răspuns la întrebarea lor, Isus a rostit cuvântarea de pe Muntele Măslinilor, găsită în Matei 24 şi 25, Marcu 13 şi Luca 17 şi 21. În această cuvântare, Isus a accentuat venirea Lui: ,,Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă (Matei 24:30). ,,Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului (Matei 24:37; Luca 17:26). ,,Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru (Matei 24:42, 44; Luca 21:36). ,,Fiul omului va veni în slava Sa (Matei 25:31). Isus a mai menţionat despre venirea Lui în faţa marilor preoţi care Îl judecau. ,,Veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului (26:64). Isus a vorbit adeseori despre a doua Lui venire, arătând că este o doctrină importantă a credinţei creştine.

A doua venire a lui Isus este proclamată de-a lungul Noului Testament. Se găseşte nu numai în cele patru evanghelii, dar şi în Faptele Apostolilor 1:11; 1 Corinteni 1:7; 4:5; 11:26; 15:23; Coloseni 3:4; 1 Tesaloniceni 1:10; 2:19; 3:13; 4:15-17; 5:2; 2 Tesaloniceni 1:7, 10; 2:2, 8; 1 Timotei 6:14; Titus 2:13; Iacov 5:7; 1 Petru 5:4; 2 Petru 1:16; 3:4, 8-12; 1 Ioan 2:28; 3:2; şi Apocalipsa 1:7; 19:11 înainte; 22:12, 20. Deoarece a doua venire este accentuată atât de mult, creştinii ar trebui să studieze aceste învăţături, în mod special în lumina promisiunilor de la sfârşitul cărţii Apocalipsa.

Isus vorbeşte despre venirea Lui

Atunci când Isus a vorbit despre a doua Lui venire în Matei 24:2, ucenicii Lui I-au arătat splendorile clădirilor templului. Deoarece ei îşi petrecuseră cea mai mare parte a timpului în Galileea, vizitând numai ocazional Ierusalimul, clădirile templului i-au impresionat foarte mult. Isus s-a folosit de această ocazie pentru a le spune despre evenimentele viitoare. ,,Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată (Marcu 13:2; Luca 21:6).

Mai târziu în cursul acelei zile, când grupul ucenicilor se afla pe Muntele Măslinilor, aceste cuvinte ale lui Isus încă îi mai nedumereau, făcându-i să-I pună lui Isus o întrebare întreită. ,,Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia? (Matei 24:3; Marcu 13:4; Luca 21:7). Prima parte a acestei întrebări s-a referit la vremea distrugerii templului; a doua şi a treia parte se refereau la a doua venire a lui Isus şi la evenimentele din vremurile de pe urmă. Isus nu a dat răspunsuri clar definite şi separate la diferitele părţi ale întrebării lor. În mod aparent profeţiile lui Isus se aplicau atât evenimentelor timpurii cât şi a celor de pe urmă. Această aplicaţie duală a profeţiei urmează modelul general al multora din profeţiile Vechiului Testament.

Creştinii din primul secol au considerat că aceste cuvinte se aplică vremii lor. Ei au auzit aceste cuvinte şi au fost salvaţi atunci când Ierusalimul a fost distrus de romani în anul 70 d.H.

Pe noi ne preocupă aici modul în care lucrurile pe care le-a menţionat Isus se aplică la a doua Lui venire. Înainte de a privi la ceea ce El a spus, haideţi să luăm în considerare alte surse profetice şi cum ar trebui interpretate scripturile profetice.

Judecata finală

Apostolul Ioan vorbeşte despre ,,un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el (Apocalipsa 20:11) şi cei morţi stând înaintea Lui. Aceşti morţi sunt aceia care nu au înviat la prima înviere. Mai devreme, Ioan a vorbit despre ei: ,,Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani (v. 5). Aceştia care nu au avut parte de domnia celor o mie de ani şi cei care l-au urmat pe Satan în răzvrătirea lui stau împreună înaintea tronului ca să fie judecaţi (v. 11). Nici unul din ce ,,morţi, mari şi mici (v. 12), nu va lipsi de la judecata finală. Ioan i-a văzut pe toţi stând în picioare înaintea tronului. Marea, moartea şi Locuinţa Morţilor ,,au dat înapoi pe morţii care erau în ele (v. 13).

Învăţătura referitoare la învierea morţilor pentru judecată nu se află numai în cartea Apocalipsa. Şi Isus a vorbit despre ea în timpul lucrării Lui pământeşti:

Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta, vor învia. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. Ioan 5:25-29

Într-un alt loc Isus a vorbit de această judecată viitoare într-o pildă pe care a şi explicat-o:

Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă. Matei 13: 40-43

El a explicat aceasta mai departe: ,,Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni (v. 49).

În evanghelia după Ioan, Isus a vorbit despre o înviere viitoare, dar numai pentru cei credincioşi: ,,să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi (Ioan 6:39, 40). Despre această înviere din zilele de apoi se vorbeşte şi în alte locuri (v. 44, 54, 11:24).

În cuvântarea de pe muntele Măslinilor, Isus a vorbit despre o judecată viitoare, dar există un dezacord referitor la momentul în care ea se va întâmpla. Unii o văd ca fiind judecata de la scaunul de domnie mare şi alb. Alţii văd judecata ca fiind asociată cu Răpirea deoarece El vine ,,în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri (Matei 25:31), iar alte detalii par a fi diferite de acelea cu privire la judecata de la tronul cel mare şi alb.

Poate noi nu avem nevoie să ştim când va avea loc această judecată. Noi trebuie să ştim că va fi o judecată care va avea loc în viitor şi unde se vor înfăţişa mulţi, fără a mai conta dacă aceasta se va petrece în vremea Răpirii sau va fi aceeaşi cu judecata de la tronul mare şi alb. La această judecată ,,toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui (Matei 25: 32, 33). Această separare se va baza pe modul în care oamenii se poartă cu cei care sunt ,,aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai mei (v. 40) care sunt flămânzi, însetaţi, bolnavi şi în temniţă.

Bazele judecăţii

Judecata de la tronul cel mare şi alb se va baza pe ceea ce se găseşte în ,,cărţile sau în ,,cartea vieţii (Apocalipsa 20:12). ,,Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea Fiecare a fost judecat după faptele lui Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc (v. 12, 13, 15).

Se constată faptul că numai o carte este necesară pentru a-i numi pe cei neprihăniţi dar sunt mai multe cărţi referitoare la cei răi. Acest amănunt este găsit implicit în învăţătura lui Isus: ,,largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află (Matei 7:13, 14). Faptele oamenilor sunt considerate aici a fi baza judecăţii. Această bază este regăsită şi în alte părţi ale Scripturii.

Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,,Doamne, Doamne! Atunci le voi spune curat: ,,Depărtaţi-vă de la Mine , voi toţi care lucraţi fărădelege. Matei 7: 22, 23; Luca 13:27

Fiul omului va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Matei 16:27

Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul. Romani 2: 6-9

Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de domnie al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. 2 Corinteni 5:10

Nu vă înşelaţi: ,,Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul aceea va şi secera. Cine seamănă în firea pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică. Galateni 6: 7, 8

Căci cine umblă cu strâmbătate, îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului. Coloseni 3:25

Ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi. Iuda 15

Şi toate bisericile vor cunoaşte că ,,Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima: şi voi răsplăti fiecăruia după faptele lui. Apocalipsa 2:23

Scriptura vorbeşte nu numai despre fapte ca fiind o bază a judecăţii, ea ne spune de asemenea că omul va mai fi judecat după modul în care a răspuns lui Isus Hristos şi Evangheliei Lui.

Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui cu sfinţii îngeri. Marcu 8:38; Luca 9:26; Matei 10:33

Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce m-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. Ioan 5:24

Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul, pe care l-am vestit eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. Ioan 12:46, 48

La descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. 2 Tesaloniceni 1: 7, 8

Sunt aceste două baze ale judecăţii în conflict? Cum poate fi cineva judecat după faptele lui şi de asemenea după răspunsul faţă de Isus Hristos şi Evanghelie? Răspunsul la această întrebare este că faptele bune urmează să vină atunci când cineva răspunde şi crede în Evanghelie. Atunci când cineva se pocăieşte şi crede Evanghelia şi are credinţă în Isus Hristos, el este născut din nou şi va căuta de atunci înainte să facă voia lui Dumnezeu. A face voia lui Dumnezeu conduce la fapte bune care sunt baza judecăţii. Nu este nici un conflict între fapte şi a răspunde lui Isus Hristos, fiindcă aceste fapte sunt rezultatul unui răspuns pozitiv faţă de Isus Hristos.

La sfârşitul pildei cu ,,robii netrebnici, Hristos a spus care ar trebui să fie răspunsul creştinilor la judecată. El a spus: ,,După ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ,,Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ceea ce eram datori să facem (Luca 17:10). Creştinul nu a câştigat nimic ci a făcut numai ceea ce harul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt au lucrat în el.

Pedeapsa veşnică

,,Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc (Apocalisa 20:15). Focul este în mod frecvent folosit să descrie locul de pedeapsă unde cei răi sunt pedepsiţi. Termenul gheenă împreună cu cel de Locuinţa morţilor este folosit în mod obişnuit în Noul Testament pentru a descrie acest loc de pedeapsă.

Valea gheenei, situată la sud de Ierusalim, a fost locul în care erau arse gunoiul oraşului şi cadavrele criminalilor. Datorită răutăţii asociate acestei văi, numele ei a fost folosit pentru locul de pedeapsă finală a celor răi. Iadul este adeseori asociat cu focul, aşa cum arată şi următoarele pasaje din Scriptură: ,,dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge (Matei 3:12); ,,pedeapsa focului gheenei (5:22); ,,şi-i vor arunca în cuptorul aprins (Matei 13:42, 50); ,,să fi aruncat în focul gheenei (18:9); ,,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui (25:41); ,,în gheenă, în focul care nu se stinge (Marcu 9:43; 48); ,,în Locuinţa morţilor, în chinuri căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta (Luca 16:23, 24); ,,Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţele neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard (Ioan 15:6); ,,pedeapsa unui foc veşnic (Iuda 7).

Una din cele mai îngrozitoare aspecte ale pedepsirii celor răi este separarea lor veşnică de Dumnezeu Tatăl şi de Isus Hristos. În ziua judecăţii mulţi vor auzi cuvintele: ,,Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege (Matei 7:23; Luca 13:27) şi ,,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui (25:41). În acea zi va fi o mare separare: ,,Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică (v. 46); ,,între noi şi între voi este o prăpastie aşa de mare (Luca 16:26); ,,Ei vor avea o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui (2 Tesaloniceni 1:9).

Alte pasaje descriu această separare ca o aruncare afară în întuneric. Deoarece Dumnezeu este descris ca lumină, întunericul arată o separare completă şi totală de El. Scripturile care folosesc termenul de întuneric sunt: ,,vor fi aruncaţi în întunericul de afară (Matei 8:12; 22:13; 25:30); ,,dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată (2 Petru 2:4); ,,negura întunericului (2 Petru :17); ,,negura întunericului pentru vecie (Iuda 13).

Cei care vor fi în iazul de foc îşi vor aduce aminte pentru eternitate de izgonirea lor din prezenţa lui Dumnezeu. Ei Îl vor fi văzut pe Judecător, pe Isus Hristos pe care ei L-au respins, în ziua Judecăţii. Ei vor fi obsedaţi de gândul că L-au respins pe Isus Hristos ca Mântuitor. Probabil că gândul la slava lui Dumnezeu şi la raiul pierdut îi va obseda de asemenea pentru totdeauna. Ei îşi vor aduce aminte de ocaziile pe care le-au avut ca să răspundă adevărului, dar vor realiza că, de fapt, ei au refuzat oportunităţile oferite pentru a urma propriile lor dorinţe păcătoase.

Alte pasaje arată că iadul va fi un loc de mari suferinţe. Pasajele care arată aceasta sunt: ,,unde viermele lor nu moare (Marcu 9:45, 46) şi ,,unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor (Matei 8:12, 13:42; 22:13; 24:51, 25:30; Luca 13:28). Focul aduce ideea de suferinţă exterioară, iar viermele pe cea de suferinţă interioară. Plânsul se datorează durerii, necazului, chinului din iad. Cei din iad vor experimenta o pierdere completă a fericirii şi vor plânge cu amar când îşi vor vedea starea. Scrâşnirea dinţilor sugerează chin mental.

Termenii întuneric, foc, vierme, plâns, scrâşnirea dinţilor, etc., folosiţi să exprime marea suferinţă din iad nu pot să îl explice pe deplin. Nici o interpretare a acestora nu ar trebui să scadă din grozăvia iadului. Iadul este un loc groaznic, iar aceşti termeni îi pot descrie doar parţial grozăvia.

Cei din iad nu vor suferi toţi la fel; sunt grade de pedeapsă în iad. Pedeapsa pe care o suferă cei răi depinde de ocaziile pe care le-au avut de a cunoaşte adevărul şi de modul în care au răspuns. Când Isus şi-a trimis ucenicii să predice Vestea Bună, El a spus referitor la cei ce L-au respins: ,,în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceasta (Matei 10:15). Puţin mai târziu Isus a condamnat necredinţa conducătorilor iudeilor: ,,Vai de tine, Horazine! a zis El. ,,Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit, cu sac şi cenuşă (Matei 11:21; 22; Luca 10:13, 14).

Isus i-a avertizat pe cărturari şi farisei că rezultatele eforturilor lor misionare nu au condus la ceea ce se aşteptau ei. ,,Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă (Matei 23:15). Într-o pildă Isus a vorbit despre un slujitor credincios şi de unul necredincios şi a spus: ,,Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult (Luca 12:47, 48).

Aceste versete arată că vor fi mai multe grade de pedeapsă în iad. Dumnezeu este drept, şi chiar cei necredincioşi vor fi trataţi corect. Toţi cei ce au avut puţine oportunităţi vor primi o pedeapsă mai uşoară decât aceia care au avut oportunităţi mai mari de a accepta răscumpărarea dar au refuzat.

Răsplătirea veşnică

Urmând scena marelui tron alb, Ioan a descris viziunea unui ,,cer nou şi un pământ nou: pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era (Apocalisa 21:1). Dumnezeu va locui cu poporul Său, iar ei vor fi toţi împreună. Ioan a văzut cum Dumnezeu avea să locuiască cu poporul Său. ,,Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ,,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor (v. 2, 3). Acest oraş a fost menţionat aproape de începutul acestei cărţi: ,,numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu (3:12).

Ioan a scris că a ,,auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ,,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor (Apocalipsa 21:3). A fi cu Dumnezeu este de neînţeles pentru noi, dar faptul că Dumnezeu va locui cu copiii Săi va aduce oamenilor neprihănire şi bucurie. ,,El le va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut (v. 4). Aceste lucruri sunt ale lumii căzute, şi deoarece ,,lucrurile dintâi au trecut (v. 4), ele nu vor mai fi în cer. Dumnezeu a promis că El va face toate lucrurile noi (v. 5). Noi avem această speranţă deoarece ,,Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis lui Ioan: ,,Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate (v. 5).

Dumnezeu a promis că ,,celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii (Apocalipsa 21:6). Nu oricine va bea din acest izvor. Necredincioşii, ucigaşii, scârboşii, vrăjitorii, închinătorii la idoli şi mincinoşii îşi vor avea partea lor ,,în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua (v. 8).

Cerul şi pământul prezent au fost stricate de Satan, păcat şi rău. Este un loc nepotrivit pentru împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. Cerul şi pământul vechi vor trece şi un nou cer şi un nou pământ fără păcat şi rău le va înlocui. Despre trecerea creaţiei prezente se vorbeşte în mai multe pasaje (Psalmul 102: 25, 26; Matei 5:18; Marcu 13:31; 2 Petru 3:12). Afirmaţia că ,,marea nu mai era (Apocalipsa 21:1) arată că noul pământ este drastic diferit de cel prezent. Nu ni se spune de ce nu mai este mare. Pentru că marea este un simbol al naţiunilor în frământare şi nesiguranţă şi probabil că absenţa ei arată că pe noul pământ nu va mai fi dezbinare sau separări etnice.

Cerul şi pământul nou sunt descrise în Vechiul Testament de profetul Isaia. Vorbind pentru Domnul Dumnezeu, Isaia a scris: ,,Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul meu în bucurie. Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor (Isaia 65:17-19). Mai târziu el a scris: ,,Căci după cum cerurile cele noi, şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea zice Domnul aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru (66:22). Copiii lui Dumnezeu vor trăi în bucurie în cer şi nu îşi vor mai aduce aminte de lumea prezentă rea.

În Noul Testament apostolul Petru a scris despre venirea Domnului. El a scris că Domnul îşi întârzie venirea pentru a da timp oamenilor să se pocăiască:

Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. 2 Petru 3:10-13

Cu ce se va asemăna acest cer şi pământ nou? Noi nu avem o imagine completă a acestor lucruri ci numai frânturi. Apostolul Pavel, deşi nu scria despre cer, a vorbit despre înţelegerea noastră incompletă: ,,Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin (1 Corinteni 13:12). Ioan ne dă o imagine similară: ,,Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în el se curăţeşte după cum El este curat (1 Ioan 3:2, 3).

Versetele citate din Petru despre cerul şi pământul cel nou descoperă un aspect al cerului. Acolo locuieşte neprihănirea. Păcatul şi răul atât de dominante în lumea noastră prezentă vor fi înlocuite de o atmosferă de neprihănire. Astfel, Dumnezeu nu va mai trebui să fie separat de poporul Său ci va putea locui cu ei aşa cum a fost la început. Aceasta explică aşteptarea creaţiei după ,,vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor (Faptele Apostolilor 3:21). Pavel a avut aceste lucruri în minte atunci când a scris: ,,că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii (Romani 8: 21, 22). Această izbăvire înseamnă că: ,,cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor (Matei 13:43).

Cartea Apocalipsa ne oferă o altă frântură din imaginea cerului va fi un loc al bucuriei. ,,El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut (Apocalipsa 21:4). Isaia a scris în mod asemănător că moartea va fi înghiţită de biruinţă şi că ,,Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele, şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit (Isaia 25:8). Mai târziu el a spus: ,,Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul meu în bucurie. Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor (Isaia 65:18, 19). Psalmistul a scris: ,,înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse (Psalmul 16:11).

În cer cei mântuiţi nu vor avea trupuri asemănătoare cu cele prezente ci vor avea trupuri noi, de slavă. Nu se ştie exact cum vor fi trupurile acestea. Dar, aşa cum am mai menţionat anterior, ,,vom fi ca El (1 Ioan 3:2). În mod evident va fi o schimbare drastică a trupurilor noastre deoarece trupurile prezente au fost afectate de păcat iar cele noi vor ca al Lui.

Apostolul Pavel a trasat un contrast similar între trupurile noastre prezente şi cele viitoare. ,,Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc. Motivul pentru care cei sfinţi vor purta o nouă imagine este că: ,,nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea (1 Corinteni 15:49, 50).

În 1 Corinteni 15 Pavel a stabilit doctrina învierii. Făcând aceasta el a răspuns obiecţiilor pe care unii le puteau aduce prin întrebări ca: ,,Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce? (v. 35). În răspunsul pe care el l-a dat acestor întrebări aflăm că trupurile noastre înviate vor fi diferite de trupurile noastre prezente.

Vedem aceste diferenţe ilustrate în experienţele noastre. Când cineva seamănă o sămânţă, sămânţa moare (încetează să mai fie sămânţă) şi creşte ca o plantă nouă. ,,Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei (1 Corinteni 15:37, 38). Aşa cum fiecare sămânţă produce propria formă de viaţă, această varietate de forme este întâlnită în alte domenii. Este o varietate şi în lumea animală. ,,Nu orice trup este la fel (v. 39). Oamenii, fiarele, peştii şi păsările au fiecare trupuri diferite. La fel, este o deosebire între trupurile pământeşti şi cele cereşti (v. 40, 41).

,,Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc (1 Corinteni 15:44). Primul vine de la întâiul om, Adam. Al doilea este adus de al doilea Adam, Isus Hristos. El este Duhul care aduce viaţa, Cel de la care creştinii primesc trupurile slăvite. ,,Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc (v. 49). Trupurile noastre prezente poartă semnele întâiului Adam, dar cei care au murit în Hristos vor învia după chipul Lui.

Isus a menţionat o diferenţă importantă pe care aceste trupuri noi o vor avea. El a spus că ,,nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri (Marcu 12:25; Matei 22:30; Luca 20:35). În ceruri nu va fi reproducere şi naştere de copii; de aceea sexul şi căsătoria nu vor fi necesare.

Creştinii vor fi răsplătiţi pentru ascultarea faţă de voia lui Dumnezeu şi slujirea lor. Isus a spus că acei creştini care sunt ocărâţi, persecutaţi şi vorbiţi de rău, vor primi o răsplată în ceruri (Matei 5:12). De asemenea, El a mai apus că cei ce fac binefaceri false nu vor avea răsplată de la Tatăl din ceruri (6:1), dar a vorbit şi de ,,răsplata unui om neprihănit (10:41) şi de răsplata mare a celor ce-şi iubesc vrăjmaşii şi dau cu împrumut (Luca 6:35).

Când va fi a doua venire?

După ce Isus a spus ucenicilor Lui despre evenimentele premergătoare celei de-a doua veniri a lui Hristos şi a judecăţii în discursul Său de pe Muntele Măslinilor (vezi Matei 24 şi 25, Marcu 13 şi Luca 21), El le-a vorbit despre vremea venirii Lui şi despre nevoia de a fi pregătiţi pentru aceasta.

Isus i-a invitat pe ucenici să înveţe de la smochin. ,,Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi (Matei 24:32, 33; Marcu 13:28, 29; Luca 21:29-31). Omul a învăţat să citească semnele naturii. El poate spune că vara este aproape atunci când smochinul îşi trimite seva prin crengi, ca să le înmoaie şi să le facă să înmugurească. La fel şi ucenicii lui Hristos ar trebui să fie gata să citească semnele vremurilor. ,,Când veţi vedea aceste lucruri (Matei 24:33), ucenicii vor şti că a doua venire a lui Hristos şi sfârşitul sunt aproape.

Isus merge mai departe şi clarifică apropierea venirii Lui de apariţia semnelor. ,,Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24:34, 35; Marcu 13:30, 31; Luca 21:32, 33). Generaţia care va vedea lucrurile pe care Isus le-a descris în discursul de pe Muntele Măslinilor va vedea şi venirea lui Isus. Venirea va fi aşa de aproape de aceste evenimente, la o distanţă de o generaţie, o perioadă de treizeci de ani.

Ziua şi ora venirii Lui

Este natural pentru creştini să gândească dincolo de această identificare generală a vremii celei de-a doua veniri şi să întrebe de o zi şi o oră exactă când aceasta se va întâmpla. Aceste evenimente arată spre o perioadă mai generală. Pentru aceasta Isus a continuat explicând că nimeni nu ştie ziua şi ceasul venirii Lui. Va fi dintr-o dată şi neaşteptată: ,,Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului (Matei 24:27; Luca 17:24). ,,Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului (Matei 24:37-39; Luca 17:26-30; vezi şi Geneza 6:5; 7:6-23). Oamenii din vremea lui Noe au auzit mesajul lui despre o judecată viitoare dar nu ştiau exact vremea în care va veni. Ei nu s-au pregătit pentru această judecată viitoare şi au lăsat viaţa să curgă mai departe ca de obicei. Aceasta a dus la evenimentele neaşteptate care i-au luat prin surprindere şi în care toţi au fost pierduţi (Geneza 7:21-23).

Fii pregătit

Creştinii ştiu că venirea lui Isus se va petrece deodată şi pe neaşteptate. Isus ne-a spus să ne amintim aceasta. ,,Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi (Matei 24:42-44).

După acest îndemn, Isus a spus ucenicilor Lui trei pilde pentru a-i avertiza de importanţa pregătirii pentru venirea Lui. Prima pildă le-a spus că ei ar trebui să fie ca şi ,,robul credincios şi înţelept (Matei 25:45) care a fost pus de stăpân să vegheze peste casă. ,,Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa (v. 46). Robul credincios va fi răsplătit. Dar dacă el va zice în inima lui: ,,Stăpânul meu zăboveşte să vină (v. 48) şi este necredincios, atunci ,,stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor (v. 50, 51; Luca 12:39, 40; 21:34-36). Această pildă subliniază faptul că trebuie să fim pregătiţi pentru venirea Lui în orice vreme. Pentru că nu ştie ora venirii lui Isus, creştinul trebuie să fie motivat să fie credincios în orice vreme. El nu ar trebui să creadă că se poate complace în păcat pentru o vreme, şi apoi să se pocăiască chiar înainte de venirea Stăpânului. Când va veni Stăpânul, vremea pocăinţei se va termina. Atunci va fi ceasul judecăţii.

A doua dintre cele trei pilde se referă la nevoia de a veghea. Această pildă descrie zece fecioare care aşteaptă sărbătoarea nunţii. În tradiţia evreiască a primului secol, atunci când două persoane erau logodite, ei erau consideraţi soţ şi soţie, dar continuau să mai trăiască separaţi unul de altul, împreună cu părinţii lor. După o perioadă de timp, mirele însoţit de prietenii lui, mergea la mireasă acasă şi o aducea împreună cu prietenele ei necăsătorite la noua lui casă. Acolo avea loc ceremonia de căsătorie la care participau cu toţii.

Fiecare dintre prietenele miresei trebuia să aibă o candelă cu ulei aprinsă atunci când grupul ieşea în întâmpinarea mirelui dacă dorea să participe la nuntă împreună cu mirele şi mireasa. În această pildă mirele întârzia. ,,La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: ,,Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare! (Matei 25:6). Fecioarele care erau adormite s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cinci dintre ele au adus ulei de rezervă şi şi-au umplut lămpile. Celelalte cinci, ,,cele nechibzuite au zis celor înţelepte: ,,Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele (v. 8). ,,Cele înţelepte le-au răspuns: ,,Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă (v. 9). Cele cinci nechibzuite au plecat să cumpere ulei. În timp ce ele erau plecate ,,a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa (v. 10). Când celelalte cinci s-au întors cu ulei şi erau gata de intrare, ele au strigat mirelui: ,,Doamne, Doamne, deschide-ne! (v. 11). El nu le-a deschis ci le-a spus: ,,Adevărat vă spun că nu vă cunosc (v. 12).

Din această pildă, Isus ne-a învăţat lecţia aceasta: ,,Veghiaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului (v. 13). Creştinul trebuie să fie pregătit când Isus se va întoarce. Nu va mai fi timp de pregătire în ultimul minut.

Cea de-a treia pildă (Matei 25:14-28) se referă la un om care, înainte de a pleca în călătorie, el şi-a încredinţat avuţia lui slujitorilor. ,,Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul, fiecare după puterea lui (v. 15). Primii doi şi-au pus talanţii şi le-au dublat valoarea. Dar ,,cel ce nu primise decât un talant, s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns banii stăpânului său (v. 18).

După o vreme stăpânul s-a întors şi i-a chemat pe slujitori ca să dea socoteală. Primilor doi care i-au adus un câştig frumos el le-a spus:

,,Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău Cel ce nu primise decât un talant, a venit şi el, şi a zis: ,,Doamne, am ştiut că eşti un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; ia-ţi ce este al tău! Stăpânul său i-a răspuns: ,,Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat, şi că strâng de unde n-am vânturat; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i dar talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Matei 25: 21-28

Lecţia pe care Isus a adus-o din această pildă este găsită în versetele 29 şi 30: ,,Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Creştinul nu trebuie să-şi neglijeze darurile pe care le are. El trebuie să le folosească pentru a sluji Împărăţiei. Cel ce nu face aşa va pierde şi va fi pedepsit.

Mesajul proclamat pretutindeni

Mesajul pe care Isus L-a dat mai înainte a fost spus şi altora. Chiar înainte de înălţare, ucenicii L-au întrebat pe Isus: ,,Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel? El le-a răspuns: ,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile şi soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa (Faptele Apostolilor 1:6, 7). Vremea acestor evenimente viitoare nu ne este cunoscută.

Pavel a scris tesalonicenilor:

,,Cât despre vremi şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: ,,Pace şi linişte! atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întunerec, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. 1 Tesaloniceni 5:1-6

Creştinii nu sunt în întuneric cu privire la a doua venire şi la judecată. Ei ştiu despre ea şi au fost avertizaţi să vegheze şi să fie treji pentru ca ei să nu fie distruşi împreună cu cei ai întunericului.

În altă parte, creştinilor li se spune că ei sunt în ,,aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos (1 Corinteni 1:7). Petru a scris:

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă sa fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria. Ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. 2 Petru 3:9-12, 14, 17, 18

Bisericii din Sardes i s-a spus: ,,Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine (Apocalipsa 3:3). Astfel vedem că mesajul pe care Isus L-a transmis pe Muntele Măslinilor a fost repetat de multe ori. Este un mesaj atât de important încât creştinii nu trebuie să-l uite.

Venirea

La început, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa şi i-a dăruit o lume perfectă în care să locuiască. ,,Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune (Geneza 1:31).

Omul a fost aşezat într-o grădină. În această grădină erau doi pomi speciali ,,pomul vieţii şi ,,pomul cunoştinţei binelui şi răului (Geneza 2:9). Dumnezeu i-a spus omului să nu mănânce din cel de-al doilea pom. Numai prin credinţă el putea să trăiască numai în prezenţa binelui şi să evite cunoaşterea atât a binelui cât şi a răului. Dar omul a ales să nu asculte de porunca lui Dumnezeu. El a ascultat sfatul lui Satan şi a gustat din ,,pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Acest act de neascultare a aşezat o barieră de păcat între Dumnezeu şi om. Dar Dumnezeu nu l-a părăsit pe om, nici nu l-a uitat. El i-a spus lui Satan: ,,Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul (Geneza 3:15).

În această carte am arătat modul în care această promisiune se împlineşte. Am urmărit pas cu pas evenimentele care au condus la răscumpărarea adusă de Isus Hristos. Am văzut acţiunile lui Dumnezeu în întreaga istorie cu scopul de a frânge bariera păcatului şi a da din nou posibilitatea omului să umble şi să vorbească cu Dumnezeu.

Trăim într-o lume cu o tehnologie care avansează uluitor şi cu o cunoştinţă uimitoare despre universul fizic a lui Dumnezeu. Dar aceasta nu schimbă cu nimic adevărurile simple revelate de Dumnezeu în Cuvântul Său cu privire la răscumpărarea adusă prin Isus Hristos. Această cunoaştere a răscumpărării este de primă importanţă pentru fiecare dintre noi.

Şi Duhul şi Mireasa zic: ,,Vino! Şi cine aude, să zică: ,,Vino! Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată! Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin. Apocalipsa 22:17, 21